Darul lacrimilor

“E copilul care aleargă catre înalt. Este muzicianul care nu are limite și care visează la o lume a sunetelor, în care sentimentele sunt stări de fapt, iar cuvintele sunt poeme ale ochilor noștri. E omenie pură, inocență și putere deopotrivă. E nea Joly, părintele meu muzical, omul care mi-a netezit la începuturi drumul și-a crezut în mine, înfăptuind, peste ani și ani, trei albume de autor, pe muzica sa. Și iată-ne la cel de-al patrulea, o încântare, o profunzime, o libertate a firii într-o lume plină de bariere și constrângeri.

Mai sensibil, mai deplin, sincer, mult mai cuprinzător și mai răvășitor, el nădăjduiește la sublim. Și-a pus întregul suflet în această colecție de imagini. Poate că nu-i doar un album. Eu cred că e un fel de testament muzical, care-l descrie pe măsura imensității sale, un veșnic și neobosit creator, un romantic, un frumos și simplu păstrător al emoției pure, copacul viguros al muzicii ușoare românești. Vocea mea, prin vers, suplinește și îndreptățește muzica sa, dându-I voie să strălucească! Și chiar dacă-i totul pe viteză, trebuie să ascultați, cu sufletul și mintea, o capodoperă a firii!”
Paul Surugiu - Fuego

“N-avem, în viața aceasta, răbdarea suficientă pentru a surprinde eternitățile. Parcă ne zgândără și parcă-s cuprinse atât de mult în noi, încât uneori, n-avem chip, nici sunet și nici cuvânt, ca să le spunem. Așa apare lumina. Iar bunul Jolt Kerestely e însăși lumina, cea pe care n-o putem înrobi în fantasme, păcăleli sau împrumuturi. E muzică întreagă, supremă, de la începuturi până acum, încredințându-i ei, până-n adâncul iubirilor, toate promisiunile, lacrimile, fricile și succesele.

Și nu-și încalcă jurămintele, astfel că și-acum, așază eternități pe cerul creației. Albumul cel nou, o joacă cu interiorul vulnerabil, este descriptiv, este o radiografie a vieții sale, interpretată chiar de dânsul, la pianul care i-a păzit ochii și gândurile. Iar muzica e dublată de cuvânt. Nu pentru a completa, ci pentru a redefini iubirea, viața, însemnătatea de-a trăi. Sunt fericit și onorat că-i sunt aproape și că are încredere în felul meu de-a zugrăvi cuvântul muzicii sale, într-un labirint al adevărurilor artistice, care nu face rău, nu te pune în dificultate și care-ți oferă răbdarea de-a avea și tu, prin muzică și vers, dreptul la eternitate!”
Narcis Avădănei, poet și jurnalist

Jolt Kerestely, muzician si prieten

Unul dintre secretele unei cariere artistice indelungate este, fara indoiala, perseverenta!

Perseverenta in a te autoperfectiona, perseverenta in a oferi mereu ceva nou publicului, perseverenta in a ramane principial in mijlocul unei lumi corupte, perseverenta in a fi bun atunci cand cei din jurul tau sunt rai, si nu in ultimul rand, perseverenta in a nu te lasa invins de greutatile acestei vieti.

Daca ar fi sa definesc una dintre principalele trasaturi de caracter ale muzicianului Jolt Kerestely, aceasta ar fi…perseverenta, asa cum am descris-o mai sus.

Pentru mine, compozitorul si bunul meu prieten Jolt Kerestely e un fel de Aznavour al romanilor. Asa cum marele Aznavour obisnuia sa se refugieze intr-o cafenea din Paris unde canta la pian, de placere, cu cativa muzicieni de jazz, Joly, cum il numesc prietenii obisnuieste sa se refugieze la pianul sau, unde improvizeaza, tot de placere, cateva teme de jazz.

Pentru Joly, muzica e un medicament, cel mai bun medicament! Asa cum un medicament poate fi luat nu o data, ci de trei ori pe zi, Joly e capabil sa scrie nu una, ci trei piese pe zi.

Colaborez cu Joly de 35 de ani. Ii cunosc stilul si intentiile muzicale, dar si framantarile, aspiratiile, principiile si sentimentele. De aceea ma consider privilegiat. Privilegiat, pentru ca oridecate ori orchestrez o piesa de-a lui Joly, pe langa muzica lui, il am in vedere si pe OMUL Jolt Kerestely. De aceea, de-a lungul anilor in care am lucrat impreuna, intre noi s-a format o legatura spirituala nevazuta, dar de nezdruncinat. Joly este un om care iubeste oamenii, de aceea muzica lui este impregnata cu iubire. In muzica lui nu e loc pentru politica sau vulgaritate, ci numai pentru iubire…iubire de oameni.

Iata ca dupa ce a colaborat cu aproape toti solistii vocali, vedete ale muzicii pop romanesti, Joly a decis sa se reinventeze si sa-si cante singur piesele…la pian.

Sunt onorat sa fac parte si din acest proiect la care semnez atat aranjamentele pentru pian cat si orchestratiile, un proiect de suflet apartinand unui compozitor si prieten de suflet.

Si pentru ca se pare ca deviza lui Jolt Kerestely este “Nu te lasa!”, inchei spunand doar atat:
Draga Joly, fii perseverent!
George Natsis

„Într-o lume în care statuile sunt demolate, maestrul Jolt Kerestely găsește notele potrivite pentru a sculpta soclul unei muzici nemuritoare. Asemenea unui arhitect, el zidește încă o catedrală măreață a sunetelor. Iar unealta maestrului este pianul pe care îl însuflețește cu fiecare mângâiere.

Muzica sa ne provoacă la un dialog interior. Precum o icoană, ne dezvăluie necuprinse taine și ne tămăduie cele mai apăsătoare tăceri. Este calea pavată cu diamante spre cunoașterea armoniei. Într-o lume în care muzica este vulgarizată și devine prizonieră a profanilor, maestrul continuă să o sacralizeze prin compozițiile sale. Creația nepământeanului Jolt Kerestely – așa cum cred cu tărie că i-a fost dat să existe - este ca un glas de clopot. Ne deschide porțile către nemărginit și, în definitiv, ne aduce mai aproape eternitatea.

Pentru mine, colaborarea la noul său proiect muzical este ca o spovedanie. Este o mărturisire făcută lui Dumnezeu! Mi-am închipuit versurile scrise special pentru acest album suprapunându- se peste partiturile divine ale maestrului, iar rezultatul se transformă într-o invitație... Bucurați-vă de muzică! Bucurați-vă de poezie!”
Adrian Artene, poet și jurnalist

Un incorigibil romantic

“Hotărât lucru, Jolt Kerestely vine din altă lume, în care lipsesc violența, ura, invidia, răutatea, dușmănia... Dacă o exista undeva în Galaxie o planetă în care păsărelele ciripesc în permanență, totul este înflorit și verde, soarele strălucește, iar locuitorii merg numai cu bicicleta, aruncându-și priviri drăgăstoase chiar atunci când dau să se ciocnească, atunci Jolt al nostru este un extraterestru picat din Lună (așa se și comportă uneori, în naivitatea sa înduioșătoare!) pentru a ne învăța să fim mai buni, mai înțelegători, mai calmi și să nu mai mâncăm toate prostiile, ci doar leurdă, ceapă verde, usturoi, chefir, salate și diverse preparate-minune a căror rețetă secretă a adus-o în nava sa cosmică. Scriam cândva că în fiecare dimineață de 1 ianuarie, la ora 8, el se așează negreșit în fața claviaturilor pianului, dând la iveală prima compoziție din noul an respectiv. Este singur cu gândurile și sentimentele lui, în casă este liniște, toți dorm, iar romanticul incurabil care răspunde la diminutivul ”Joly” așterne pe note ”poveștile sentimentale” care ne-au fermecat și pe primul album născut din aceeași colaborare magică: Paul Surugiu-Fuego (cu care a editat și două excepționale albume de muzică ușoară, premiate de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor), actor-recitator extraordinar, doi tineri poeți, cu versuri de mare frumusețe, George Natsis... Ascultând acel prim CD, cineva l-a asemuit cu Richard Clayderman, dar deosebirea este esențială, fiindcă Joly este și autorul partiturilor interpretate. Am fost cândva martor privilegiat la un original și pasionant ”duel al pianelor”. Nu existau două piane, ci redutabilii compozitori Jolt Kerestely și George Natsis (pianist de excepţie) se succedau la claviaturi, predându-și ștafeta ca într-un meci amical și plin de umor al unor muzicieni care stăpânesc şi muzica ușoară, și cea de jazz, spre deliciul micului public în care-mi amintesc că se aflau Livia și Vali Gauzin, mari prieteni ai muzicii.

Albumul de față ne reamintește că Jolt Kerestely nu este doar un remarcabil compozitor și regizor muzical, ci şi pianist (în… timpul liber, cum ne-a mărturisit el amuzat). Apropiații știu că vineri seara nu poți conta pe el, pentru că are abonament la Ateneu împreună cu fiica sa, Melinda. Fire emotivă, dureros de sensibilă, pe Joly nu l-am văzut/auzit totuși decât de două ori plângând, fiindcă este un copac puternic, ce înfruntă cu stoicism furtunile prilejuite de starea sănătății. De văzut l-am văzut la Zlatna, la Festivalul național al romanței ”Te-aștept pe-același drum”, unde l-a acompaniat la pian în câteva secvențe pe Paul Surugiu-Fuego. Ei bine, când acesta a cântat ”Copacul”, iar spectatorii ovaționau în picioare, Jolt Kerestely nu s-a mai putut stăpâni, plângând ca un copil. Iar de auzit l-am auzit la telefon, în timp ce ascultam amândoi un concert de Rahmaninov, compozitor în a cărui muzică se regăsește. Mi-am spus atunci și o fac și acum: fericiți cei care nu se sfiesc să plângă, de fericire sau durere, asta ne face cu adevărat oameni. Și sper să mai am multe ocazii de a vărsa o lacrimă de bucurie, neapărat de bucurie, ascultând noi creații nostalgic-romantice semnate Jolt Kerestely...
Octavian Ursulescu